O „Misiune ispititoare” pentru o regină artistă și umanitaristă

Spectacolul „Misiune ispititoare”, o adaptare de și cu Liana Ceterchi după corespondența perechii Regele Carol I – Regina Elisabeta a României, s-a jucat în ultima zi de martie la Centrul Cultural Dalles – Sala I.C. Brătianu. Am avut astfel ocazia să vedem un portret sensibil al primei regine a României, care a fost nu doar un sprijin pentru regele a cărui domnie s-a întins de-a lungul a 48 de ani, ci și o personalitate individualizată prin talentele sale artistice și sprijinul acordat vieții sociale și culturale.

Misiune ispititoare

Pentru a vedea spectacolul „Misiune ispititoare”, organizat cu sprijinul Asociației Femeilor din Teatru „„IF…/DACĂ…PENTRU FEMEI”, am ajuns pentru prima oară la Sala I.C. Brătianu a Centrului Cultural Dalles. Așa am constatat că sala se află într-un complex numit Așezămintele Ion I.C. Brătianu, peste drum de Biserica Amzei, care mai păstra încă urmele grandorii trecute, și care se pare că va fi restaurat pentru a fi redat circuitului cultural și turistic al Bucureștiului.

În sală, pe scenă, privind cum se adună lumea, stătea deja așezată pe un scaun doamna Liana Ceterchi, semipregătită de spectacol, zâmbind ușor figurilor cunoscute sau abia întâlnite. Ulterior, și-a început one woman show-ul cu un machiaj rapid, și-a pus peruca de Elisabeta și abia apoi a dat startul real al reprezentației.

Născută în Germania, cea care avea să devină regina Elisabeta a României (29 decembrie 1843 – 2 martie 1916) a fost educată în mod riguros și a dobândit o cultură vastă, elemente subliniate și de Liana Ceterchi în spectacolul „Misiune ispititoare”. Acțiunea ne-a purtat prin evenimentele care au dus-o pe tronul Principatelor – Elisabeta a devenit prima doamnă a Principatelor în 1869, prin căsătoria cu regele Carol I și regină a României în 1881 -, prin activitățile sale de promovare a culturii și literaturii române și de sprijin oferit tinerilor scriitori și artiști, dar și prin durerea imposibil de măsurat a pierderii unui copil și apoi a unei sarcini.

Misiune ispititoare

Regina, care își luase pseudonimul literar Carmen Sylva („cântecul pădurii”) a scris poezii, povestiri, romane și piese de teatru, fiind cunoscută pentru stilul său romantic și pentru interesul său pentru folclorul românesc și istoria țării noastre, dar a făcut și traduceri. Împreună cu Mite Kremnitz (cumnata lui Titu Maiorescu), a publicat mai multe cărți în Germania, cele două scriind sub pseudonimele Dito und Idem. Suverana a strâns chiar și niște bani pentru Casa Regală, modestă față de celelalte europene, din reclame publicitare – a apărut inclusiv în prima reclamă din lume de tip testimonial la o mașină de scris.

Apreciată în epocă și distinsă cu numeroase premii pentru activitatea sa literară și culturală, regina a fost și o susținătoare a drepturilor femeilor și a luptat pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale persoanelor defavorizate. În 1876 a fondat „Societatea Naţională de Cruce Roșie“, în timpul Războiului de Independență (1877–1878) a înființat serviciul de ambulanță, în 1879 a înființat din fonduri proprii „Institutul Surorilor de Caritate“, iar în 1906 a pus bazele Azilului Orbilor și a unei școli pentru orbi.

Liana Ceterchi ne-a prezentat o Elisabetă generoasă, inteligentă, concentrată pe datoria de regină, căreia Dumnezeu îi încredințase această „Misiune ispititoare”, pe dezvoltarea țării alături de soțul ei, regele Carol I, precum și pe viața artistică, al cărei motor a fost de-a lungul domniei sale, fiind, printre altele, prietenă cu Vasile Alecsandri și susținându-l pe George Enescu. Dar nu a lăsat la o parte nici latura visătoare și excentrică a reginei, care a încurajat idila dintre Ferdinand, moștenitorul tronului și Elena Văcărescu, una dintre domnișoarele de la curte, ceea ce a avut ca urmare trimiterea ei în exil pentru doi ani (Constituția nu permitea ca tânărul să se însoare cu o româncă).

Misiune ispititoare

Spectacolul a scos în evidență și iubirea statornică, de nezdruncinat în ciuda evenimentelor tumultuoase, dintre regina Elisabeta și regele Carol I, admirația față de sârguinciosul și curajosul ei soț, precum și neîmplinirea ei ca mamă. În acele vremuri, bogat sau sărac, rege sau țăran, nu aveai prea multe de spus în fața epidemiilor care răpeau persoanele dragi, cum s-a întâmplat cu principesa Maria, unica fiică a cuplului regal, pe care au pierdut-o când nici nu împlinise 4 ani.

Iubitoare a portului național românesc, în care se înveșmânta de câte ori avea ocazia, promotoare a țării sale adoptive în străinătate, artistă și filantroapă, regina Elisabeta a României a fost o figură istorică remarcabilă, pe care Liana Ceterchi a readus-o la viață cu dedicare și delicatețe. Nu știu când sau dacă se va mai repeta acest spectacol, dar mă bucur că am reușit să văd scoasă din cărțile istorie și pusă în scenă o viață impresionantă precum cea a primei regine a României, Elisabeta – Carmen Sylva.

Share