„Oppenheimer”: când teoria este fascinantă, iar practica, înspăimântătoare

Deși n-am fost niciodată bună la științele exacte, am fost mereu interesată de poveștile oamenilor de geniu care au avut realizări în aceste domenii. Așa că așteptam cu mare interes lansarea dramei biografice „Oppenheimer”, mai ales că regizor era remarcabilul Christopher Nolan („Tenet”, „Interstellar”, „Inception”). Filmat în IMAX(R) și beneficiind de aportul unor actori de marcă, „Oppenheimer” chiar este un film care merită văzut de cei interesați să-l cunoască mai bine pe cel care se temea să nu distrugă lumea în timp ce încearcă să o salveze.

Oppenheimer

 

Despre ce este vorba în „Oppenheimer”?

Filmul se bazează pe cartea premiată cu Pulitzer, „American Prometheus: The Triumph and Tragedy of J. Robert Oppenheimer”, scrisă de de Kai Bird și Martin J. Sherwin și spune povestea fizicianului teoretician J. Robert Oppenheimer (interpretat foarte frumos de Cillian Murphy), cunoscut drept „tatăl bombei atomice”. Fiul unor imigranți evrei în SUA, Oppenheimer a fost un cercetător care a avut un impact semnificativ asupra istoriei științei și a lumii, atât prin rolul său în dezvoltarea bombei atomice, cât și prin implicarea sa ulterioară în promovarea controlului armelor nucleare și a dezarmării.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fizicianul J. Robert Oppenheimer a fost invitat să lucreze împreună cu o echipă de cercetători la Proiectul Manhattan, pentru a dezvolta bomba atomică, pe care guvernul american intenționa să o folosească împotriva germanilor. Filmul, care are premiera în cinematografele din România pe 21 iulie, ne arată pe de o parte strădaniile lor de-a lungul desfășurării acestui proiect secret, conflictele din cadrul grupului, implicarea politică, testarea bombei și folosirea acesteia de către președintele Truman. Iar pe de altă parte, ne conduce în mintea lui Oppenheimer și ne face să trăim prin ochii lui entuziasmul pur al cercetării teoretice metamorfozat în supliciu și pedeapsă odată cu utilizarea practică a muncii lui.

J. Robert Oppenheimer, extazul și agonia genialității

După ce a studiat la Harvard, unde a obținut diploma de licență în chimie în 1925, J. Robert Oppenheimer a urmat studii postuniversitare în fizică la Universitatea din Cambridge în Marea Britanie și a obținut doctoratul în fizică teoretică la Universitatea din Göttingen, Germania, în 1927. A avut o carieră academică impresionantă, aducând contribuții semnificative în mecanica cuantică și fizica nucleară și a organizat „Proiectul Manhattan” în care s-au creat primele arme nucleare. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Oppenheimer a devenit vocal în opoziția sa față de dezvoltarea armelor nucleare și a militat pentru controlul internațional al armamentului atomic.

Aceste luări de poziții și presupusele sale legături cu comuniștii l-au adus în atenția Comisiei pentru Activități Antiamericane (House Un-American Activities Committee), care a lansat o investigație privind așa-zisele sale simpatii comuniste. Deși nu a fost găsit vinovat, Oppenheimer a fost revocat din poziția pe care o deținea în cadrul Comisiei pentru Energie Atomică în 1954. Toate aceste fricțiuni din timpul procesului au fost captate cu mare atenție în film, ceea ce i-a oferit un aspect de documentar, îmbrăcat, însă, în țesătura artistică creată atât de frumos de Christophen Nolan prin sunete angoasante care ilustrează drama interioară a personajului principal și imagini de impact.

Filmul ni-l arată pe Oppenheimer cu toate ale sale, bune și rele: un fizician de geniu, cercetător neobosit și muncitor asiduu, un soț imperfect, un cetățean care nu dorea să devină membru al Partidului Comunist când în jurul lui aproape toată lumea făcea acest lucru. Cillian Murphy surprinde foarte bine natura omului de știință care își împinge limitele cunoștințelor tot mai departe, bucuria lui de a crea ceva nemaivăzut, dar și chinul interior provocat de conștientizarea urmărilor pe care le-a avut munca sa.

„Pentru că toată lumea vrea să lucreze cu Chris”, vorba lui Cillian Murphy, „Oppenheimer” adună la un loc staruri unul și unul. Pe lângă irlandezul care interpretează personajul principal, îi mai regăsim în peliculă pe Emily Blunt, câștigătoare a Globului de Aur, în rolul soției sale, biologa și botanista Kitty Oppenheimer, pe senzaționalul Matt Damon, care îl portretizează pe Leslie Groves, directorul Proiectului Manhattan, dar și pe unicul Robert Downey Jr., care îl interpretează pe maleficul Lewis Strauss, comisar fondator al Comisiei pentru Energie Atomică a SUA. Acestea sunt doar câteva dintre numele mari ale cinematografiei care apar în film, dar îi veți mai recunoaște și pe alții care s-au înghesuit să lucreze în acest proiect cu regizorul Christopher Nolan.

Unde și de ce să vezi filmul?

Ca să trăiți cât mai corect filmul „Oppenheimer”, care intră în cinematografe chiar de azi, distribuit la noi de RoImage, vă recomand să mergeți la IMAX și să vă înarmați cu atenție și răbdare. 🙂

Nu e un film la care să rozi popcorn și să râzi; deși parcă a avut cam multă politică pentru gustul meu, a avut și suspans, și tensiune și informare științifică și mai și arată ca o operă de artă din punct de vedere al scenografiei și al efectelor vizuale. E un film care te face să-ți pui întrebări de ordin moral și să te gândești la uimitoarele capacități ale minții umane (care poate fi în același moment un agent creator și un agent al distrugerii), la viață, la moarte și la cât de fină e uneori linia dintre ele.

Share