„Ferrari”, o poveste cu mulți cai putere, pasiuni și tragedii

Pasionații de curse de mașini, dar și cinefilii fani Adam Driver ori Penélope Cruz sunt poftiți la film, deoarece drama biografică „Ferrari”, în regia americanului Michael Mann, rulează în această perioadă în cinematografele din România.

Ferrari

Am avut ocazia să văd „Ferrari” la Cineplexx-ul din Băneasa, unde sala Epika a găzduit o proiecție specială la care a fost prezent însuși vicepreședintele companiei, Piero Ferrari. Acesta este fiul nelegitim al faimosului Enzo, cel care a pus bazele Scuderiei Ferrari (divizia de curse a producătorului) în 1929 și ale companiei Ferrari S.p.A. în 1939. În film, cuplul Enzo – Laura a fost interpretat de Adam Driver și Penélope Cruz, foarte buni analizați și separat și împreună.

„Ferrari”: când te urci la volan, te urci să câștigi

Filmul lui Michael Mann se axează pe vara anului 1957, când compania Ferrari se afla cu un picior în faliment, pentru că, așa cum îi spune sfătuitorul lui Enzo, „cheltui mai mult decât produci”. „Il Commendatore”, fost pilot de curse devenit antreprenor, dar rămas cu o pasiune incredibilă față de adrenalina pistei, este convins că lucrurile se vor aranja după ce va câștiga cu unul dintre piloții lui Mille Miglia, celebra cursă de rezistență open-road. În același timp, Enzo este prins într-un conflict personal, împărțindu-se între soția sa, Laura și durerea morții fiului pe care l-au avut împreună, și amanta de cursă lungă, Lina Lardi (Shailene Woodley), cu care are un fiu, Piero, pe care însă nu-l poate recunoaște oficial.

Astfel, îl vedem pe Enzo certându-se (civilizat) cu ziariștii care scriu că mașinile lui omoară oameni și că el însuși este ca un Saturn care își mănâncă fiii, dar și pregătind mental piloții, subliniind că această „pasiune mortală și bucurie teribilă” pe care o oferă condusul unei mașini de curse trebuie luată în serios 100% dacă vrei să câștigi. Da, poate vei ajunge cu bine la linia de finish sau poate că îți vei pierde viața într-un viraj periculos, dar, dacă te urci în scaunul șoferului într-o mașină de curse Ferrari, nu te urci ca să fii un învins.

Și îl mai vedem și în viața de familie cu Laura – zbuciumată, dar cumva nu lipsită de un respect și o bună cunoaștere reciprocă -, Laura care îi este și parteneră de nădejde în afaceri, precum și în cea de-a doua viață, cu Lina și Piero, pentru care încearcă să fie un iubit, respectiv un tată cât mai bun.

Ce mi-a plăcut și ce nu la „Ferrari”?

Deși filmul „Ferrari” a pornit destul de lent (spre deosebire de mașinile cu același nume 😁), încât după primele 10 minute deja începusem să mă întreb cum o să rezist eu două ore dacă va continua în acest ritm, acțiunea a luat în cele din urmă avânt și s-a desfășurat atât de frumos și de consistent și de intens chiar, pe alocuri, încât i-am iertat startul mai greoi.

Alte defecte nu i-am mai găsit, chiar a fost neașteptat de agreabil, cu o atmosferă senzațională (mai ales scenele de pe pistă, care par cât se poate de autentice) și cu unele momente și imagini aproape șocante și o coloană sonoră încântătoare; personal, am apreciat și că se respectă în mare parte realitatea istorică, așa cum de altfel a remarcat și adevăratul Piero după ce a văzut filmul lui Michael Mann.

Partea de cursă de la Mille Miglia (desprinsă de asemenea dintr-o realitate tragică) este mai mult decât emoționantă, și m-a făcut să mă gândesc că la fel se întâmplă în multe situații: oamenii zic „lasă că merge și așa” și e nevoie de o tragedie pentru ca lucrurile să se schimbe spre bine sau pentru ca activitatea în sine să se oprească, deoarece este prea riscantă. Cursele de mașini sunt periculoase oricum pentru piloți, dar măcar ei își asumă ce fac, pe când spectatorii copii, nu, și nu ar trebui să plătească pentru asta. O să vedeți în film despre ce vorbesc.

Adam Driver cel îmbătrânit la machiaj este minunat în rolul elegantului Enzo, afacerist dur, respectabil, dar cu sufletul sfâșiat de pierderea fiului cel mare (și a unor prieteni decedați în accidente pe pistă) și încălzit de iubirea pe care i-o poartă Linei și lui Piero, precum și de pasiunea nestăvilită pentru caii putere. Penélope Cruz face o Laura excelentă, cu inima împietrită de aceeași durere a pierderii fiului, care însă este afectată când află de a doua familie a lui Enzo, fără a lăsa însă aceste aspecte să se așeze în calea progresului companiei pe care o deține împreună cu soțul ei și pentru care ia decizii surprinzătoare. Cei doi sunt și protagoniștii unor scene domestice tragi-comice, care se încadrează bine în relația lor complicată, dar marcată cumva de o feroce loialitate specială.

Dacă vreți să aflați mai multe despre câteva momente din istoria Ferrari și a fondatorului companiei, dacă vă entuziasmează cursele de mașini și dacă apreciați o poveste în care puterea se îmbină cu sensibilitatea pe mai multe planuri, vă recomand cu drag acest film al lui Michael Mann.

Share