„Perfect Days”, ca o lecție senină de mindfulness

De la cineastul german Wim Wenders vine pe marile ecrane din România „Perfect Days – Zile Perfecte”, o dramă coproducție Japonia – Germania (2023), care nici măcar nu prea seamănă a dramă, căci e mai degrabă luminoasă și generatoare de speranță. Filmul, care îl are în rolul principal pe aclamatul actor japonez Koji Yakusho și care tocmai a primit o nominalizare la Oscaruri pentru Cel mai bun film internațional, are premiera în cinematografe pe 26 ianuarie.

Perfect Days

Despre cei de la Bad Unicorn v-am mai spus și cu alte ocazii că aduc numai filme deosebite, cel mai recent pe care l-am văzut fiind drăgălășenia de comedie cu aspect retro „Frunze căzătoare – Fallen Leaves”, care a luat Premiul Juriului la Cannes și a avut o mulțime de nominalizări la premii importante precum cele ale Festivalului de Film European sau Globurile de Aur. Așa că m-am dus cu tot avântul la avanpremiera de gală pentru „Perfect Days” care a avut loc la Cinema City AFI Cotroceni pe 22 ianuarie – și mi-a plăcut nespus! 🙂

Domnul Hirayama (Koji Yakusho) are același ritual zilnic: se trezește în zori, când aude sunetul măturii celui care curăță strada, își urmează tabieturile de dimineață, apoi se urcă în mașină și pleacă la muncă, în timp ce ascultă o casetă (să vedeți ce muzică frumoasă are!). El este unul dintre ei care curăță toaletele publice din Tokyo. După ce își face treaba cu mare conștiinciozitate, aproape maniacal, ia masa în parc sub un copac imens, și, în cele din urmă, iese din tură, merge la baia publică și apoi mai merge puțin în oraș cu bicicleta. Ajuns acasă pentru finalul zilei, începe să citească una dintre numeroasele cărți care îi populează biblioteca, iar când aude șuierând un tren, presupunem că la aceeași oră în fiecare seară, stinge lumina și se culcă. Și tot așa în fiecare zi. 🙂 V-ați plictisit? Vă asigur că în „Perfect Days” nu e loc de plictiseală.

Pentru că, deși zilele îi sunt, în mare, la fel, în fiecare dintre ele se întâmplă câte ceva deosebit, care îl scoate pe domnul Hirayama din ale lui – și celui care privește la ecran nu-i dă voie să înceapă să se uite la ceas. 🙂 Modul în care este admirat de colegul său de muncă mai tânăr și nițel cam prostuț, felul în care ridică privirea spre cer, din prag, zâmbind cu bucurie fiecărui început de zi, ritualul de a poza frunzișul copacului sub care își mănâncă sendvișul și multe alte gesturi și situații te fac să stai cu un zâmbet permanent pe față și să-ți zici: „uite un om care chiar iubește viața, natura, oamenii și care se bucură cu o sinceritate acaparatoare că este parte a acestei lumi!”

Și te mai gândești la câți dintre noi ne mai uităm la cer dimineața și suntem recunoscători pentru tot ce avem și pentru că am mai deschis ochii încă o zi și încă una. Câți ne facem treaba atât de riguros la serviciu, indiferent care ar fi jobul nostru. Câți mai citim seara dintr-o carte înainte de culcare. Câți înțelegem că un om care tace mult, simte și mai mult, căci în el este o lume întreagă, cu bucurie, dar și cu durere de care știe doar el. Și îți zici că n-ar fi rău să ne amintim din când în când că însuși faptul că suntem aici, puncte de nisip în Univers, este o minune în sine. Și să ne oprim din când în când să admirăm o floare sau o clădire deosebită ori să dăm cuiva la ananghie o mână de ajutor.

Deși scenariul nu este bogat în replici, n-am simțit că îi lipsește ceva. Bine, recunosc, mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre trecutul domnului Hirayama, pentru că nu primim decât câteva informații care mai rău ne fac curioși. 🙂 Dar nu mi-a displăcut nimic la „Perfect Days”. Iar faptul că despre unele situații nu ni se spune foarte mult, și suntem lăsați să ne întrebăm, să ne închipuim și să găsim singuri propriile răspunsuri, face din acest film unul absolut minunat de privit și de asimilat – și de revăzut, în cazul meu, căci simt, totuși, că mi-au scăpat niște detalii.

Vă recomand, deci, cu tot dragul, filmul lui Wim Wenders cel nominalizat la Oscar. Eu l-am simțit ca pe un calmant general, ca pe un act artistic care te face să uiți pentru o vreme de (aproape) toate răutățile lumii și care te îndeamnă să fii un pic mai conștient de ce se întâmplă pe lângă tine de când ieși din casă și până te întorci – un fel de lecție de mindfulness. 🙂 Are domnul Hirayama un job spectaculos? Nicidecum! E plin de bani? Nici pomeneală. Are soție, copii, animale de companie? Nu. Dar ce are? O permanentă încântare interioară, care îi luminează nu doar sufletul, ci și chipul și se răsfrânge și asupra celor din jur. 🙂 „Perfect Days” este distribuit la noi de Bad Unicorn și sper să aibă succesul pe care îl merită.

Vă las cu trailerul:

Share