Argylle: superspionul, cărțile și pisicile

După ce am primit invitația la comedia de acțiune „Argylle” („Argylle: Superspionul”) și am urmărit și trailer-ul, mi-am zis că o să văd un film ușurel care o să mă facă să zâmbesc, și uneori asta e tot ce ai nevoie pentru a avea o seară plăcută. Însă filmul lui Matthew Vaughn (cel care a regizat și peliculele din seria „Kingsman”) a fost chiar și mai simpatic decât mă așteptam și m-a binedispus de-a dreptul. Să vă zic de ce cred că v-ar plăcea și vouă!

Argylle

Dacă e să mă analizez în amănunt, îmi dau seama că îmi plac filmele din mai multe genuri, dar probabil că mai mult cele să le spunem „serioase”. Cele care te fac să te gândești la chestiuni mai profunde, cum ar fi dileme morale, întâmplări dramatice de care nu aveai habar din istoria omenirii, invenții care au schimbat lumea și altele asemenea, ați prins ideea.

Așa că, da, probabil că sunt șanse mai mari să mă prindeți în sala de cinema la vreun film cu subiect științific, precum „Oppenheimer” (despre care predicțiile arată că are șanse mari la Oscarul pentru Cel mai bun film de anul acesta sau măcar Chris Nolan va fi premiat pentru regie) ori „Crimele din Osage County: Bani însângerați” (eu pe ăsta l-am simțit așa, cu inima, ca fiind de Oscar pentru Cel mai bun film, deși logica mă îndeamnă cumva tot spre „Oppenheimer”).

Însă uneori mi se pare că n-ai nevoie de nimic altceva decât de o comedioară suficient de amuzantă și de luminoasă încât să îți dea o stare de spirit bună și să zici: „ia uite și la scenaristul ăsta, ce i-a trecut prin cap să creeze ca să ne stârnească râsul!” Mi s-a părut că „Argylle” este suficient de „de acțiune” încât să te țină interesat și dacă îți plac filmele clasice de gen, dar și suficient de comedie care bate spre parodie încât să te binedispună instantaneu.

„Argylle”: fii pe fază pentru multe răsturnări de situație!

Elly Conway (Bryce Dallas Howard) este o scriitoare americană cam antisocială care tocmai și-a lansat volumul al patrulea din seria de succes avându-l drept personaj principal pe superspionul Argylle (Henry Cavill). Pe când se chinuie cu finalul celei de-a cincea cărți a seriei și ia trenul pentru a-și vizita părinții, împreună cu pisoiul din dotare, în timpul călătoriei o abordează Aidan (Sam Rockwell), un tip cu aspect de vagabond care zice că e spion.

În tren, începe brusc un atac organizat împotriva lui Elly, iar Aidan se luptă, la propriu, pentru a-i salva viața. În tot acest timp, scriitoarea noastră, pe jumătate moartă de frică, are viziuni cu spionul din cărțile ei, a căror acțiune pare să fi devenit realitate. De aici, cei doi încep o fugă de „băieții răi”, care îi va purta până în Anglia și în Franța, unde Elly are mai multe șocuri unul după altul, căci realitatea ei se desface în bucăți cu fiecare pas înainte. Cine este ea cu adevărat și, mai ales, în cine poate avea încredere pentru a rămâne în viață?

De ce mi-a plăcut filmul lui Matthew Vaughn?

  • Pentru că adună la modul reușit un morman de staruri, personaje pozitive și negative, cu roluri mai mici sau mai mari, care se completează foarte frumos.
  • Pentru că, ințial, ai impresia că știi unde duce povestea, după care totul se dă peste cap, după care se mai dă încă o dată și încă o dată. 😂
  • Pentru fazele de luptă cu fumigene și cu petrol (sper că nu e un spoiler prea mare), la care m-am uitat zâmbind non-stop, atât de frumoase și de colorate și de neașteptat lucrate sunt.
  • Pentru că Bryce Dallas Howard și Sam Rockwell fac un duo de acțiune tare drăguț, Henry Cavill este de tot râsul, o combinație de super ridicol și super atrăgător în același timp (spunea într-un interviu că Matthew Vaughn i-a zis din start că e musai să arate într-un fel, deci să știe clar în ce se bagă), Bryan Cranston (pe care eu nu-l mai văd altfel decât ca pe impresionantul Mr. White din „Breaking Bad”) este un ticălos care te face să râzi cu discursurile lui amenințătoare, iar Samuel Jackson este… ei bine, Samuel Jackson. 😂 Și pentru că drăgălășenia de mâță are și ea rolul ei în toate cele. 🙂
  • Pentru că, și dacă te duci la acest film după o zi grea de muncă sau fără mare chef de viață, în general, ieși cu o stare de spirit excelentă.

Sigur că unii vor comenta chestii gen: „dar ce film de acțiune e ăsta, că e prea tras de păr?” sau „cum adică să facă o scenă așa de neverosimilă precum…?” Eu zic așa: dacă te duci să vezi „Argylle”, te duci să te distrezi, să te relaxezi și să te bucuri de ideile năstrușnice ale scenariștilor, nu să cauți verosimilitatea scenelor de luptă, că doar nu te-ai dus la un documentar despre forțele speciale. Asta îmi aduce aminte de unii care strâmbau din nas după ce au ieșit de la „Dracula Untold” pentru că, citez: „nu respectă adevărul istoric”. 😂

În concluzie, eu zic că Matthew Vaughn a făcut treabă bună cu „Argylle” și că filmul – care va avea premiera pe 2 februarie, distribuit la noi de RoImage – e foarte potrivit pentru o seară relaxantă la cinema, fără mari pretenții.

Iată și trailerul:

Share