„Cheia nemuririi”: ce spune știința despre drogurile psihedelice din Antichitate?

Este adevărat că vechii greci „l-au găsit pe Dumnezeu într-un cocktail care alterează mintea, preparat de vrăjitoare”? Oare elixirul numit „kukeon” îi scotea din realitatea imediată pe cei care participau la Misterele Eleusine și îi făcea să cuprindă cu înțelegerea întreaga realitate care nu se poate observa decât cu ajutorul unor substanțe halucinogene? Brian C. Muraresku, specialist în latină, greacă și sanscrită, încearcă să descopere mistere vechi de mii de ani legate de berea și vinul psihedelice în volumul „Cheia nemuririi. Istoria secretă a religiei fără nume”, tradus la noi la Editura Herald.

Cheia nemuririi

N-am experimentat niciodată vreo substanță psihedelică – iar autorul mărturisește că nici el 😂 – deci nu știu să vă spun dacă o astfel de ceremonie la care înghiți halucinogene chiar te face să vezi în profunzimea lucrurilor, să înțelegi misterele lumii și ale minții umane sau să îl găsești pe Dumnezeu. Există, însă, multe astfel de mărturii, inclusiv în cartea lui Brian C. Muraresku, „Cheia nemuririi. Istoria secretă a religiei fără nume”, care vorbește și despre cazuri ale unor persoane obișnuite sau ale unor personalități care au luat parte chiar la unele studii științifice care le-au schimbat complet viziunea asupra vieții; unora, de exemplu, li s-a dat o singură doză de ciuperci halucinogene, deci practic au avut o singură astfel de experiență de-a lungul vieții, și se pare că i-a ajutat să scape de anumite dureri atât fizice, cât și psihice și să simtă că s-au alipit energetic la tot ce există în Univers.

În „Cheia nemuririi. Istoria secretă a religiei fără nume”, pentru care s-a documentat nu mai puțin de 12 ani, Brian C. Muraresku încearcă să meargă la originile utilizării substanțelor psihedelice și la contextele în care erau folosite.

Apelând la descoperiri arheologice, la exponate din muzee celebre, la arhive și la expertiza unor profesori și cercetători renumiți la nivel internațional, autorul caută neobosit adevărul: au folosit vechii greci drogurile pentru a-l găsi pe Dumnezeu, iar primii creștini au urmat această tradiție? Berea băută în timpul sărbătorilor din Eleusis conținea substanțe psihedelice? („Dacă primii fermieri își beau recolta în loc să o mănânce, atunci probabil că aveau un motiv întemeiat.”) Vinul utilizat la primele euharistii era doar vin sau era amestecat cu altceva și venea așa încă de la ritualurile de venerare a zeului Dionysos?

Publicul lui Ioan ar fi înțeles că Nunta din Cana nu a fost doar un truc de petrecere, iar vinul nu era doar vin de petrecere. Era un pharmakon (drog) lichid, cu o bogată moștenire în spate. Utilizarea vinului drogat nu s-a strecurat accidental în Galileea, în secolul I d. Hr. Cu câteva mii se ani înainte de greci și cu mult înainte de Iisus și Evanghelia după Ioan, sacramentul care avea să-i transforme pe locuitorii estului Mediteranei din băutori de bere în băutori de vin nu a făcut doar o vizită trecătoare prin podgoriile Galileei. A început acolo. Și a rămas acolo.

În vase, pahare și alte obiecte ritualice scoase la iveală de săpăturile arheologice, în scrieri vechi, inclusiv în Biblie, în povestiri despre zeii grecilor, în tablouri, în vechi simboluri creștine și în birouri de savanți din SUA, Germania, Grecia, Franța, Spania, Italia, Brian C. Muraresku găsește dovezi științifice pe care le aduce în fața lumii întregi legate de utilizarea drogurilor psihedelice în Antichitate. Însă dovezile 100% clare și imposibil de contestat par imposibil de găsit, iar zonele care rămân întunecate în urma cercetărilor nu pot fi decât, cel mult, umplute cu speculații sau cu, să le spunem „presupuneri educate”. 🙂

Volumul „Cheia nemuririi. Istoria secretă a religiei fără nume” de Brian C. Muraresku poate fi găsit pe site-ul editurii Herald, la preț redus. Cartea a fost tradusă din engleză în română de Radu-Cosmin Săvulescu și beneficiază de un cuvânt înainte de Mihai Dobrovolschi și de o prefață semnată de Graham Hancock.

Share