„Fantomele trecutului”, un film după o carte scrisă de un român

„Oamenii ucid pentru o groază de motive”, zice personajul lui Russell Crowe din thrillerul „Fantomele trecutului” („Sleeping Dogs”), regizat de Adam Cooper, care va avea premiera la noi pe 22 martie. Ei, dar până să aflăm cine de ce ucide, avem de trecut prin multe cercetări! 🙂

Fantomele trecutului

Când am primit invitația la „Fantomele trecutului”, am acceptat pe loc, căci am văzut că e cu Russell Crowe. Așa fac eu, când văd anumiți actori în distribuție, nici nu mă interesează care e subiectul filmului sau cât ține, sunt gata imediat să-l văd. 🙂 Cum pe domnul cu pricina nu-l mai văzusem de anul trecut, din „Exorcistul Papei”, un horror aproape amuzant, care pe mine chiar m-a binedispus, era timpul să văd cu ce s-a mai ocupat în ultima vreme.

„Fantomele trecutului”, un film american pornit din imaginația unui român

Păi, cu ce să se ocupe Russell Crowe? Iată, a acceptat să joace în acest film realizat după un roman. Mai precis, „Fantomele trecutului” este o adaptare după romanul „Cartea oglinzilor”, scris de, vă vine să credeți sau nu, un autor român: Eugen Ovidiu Chirovici. Cum la avanpremiera de la Cinema City Mega Mall am primit și cartea cu pricina, imediat m-am întrebat: dar cum de n-am auzit de acest autor? Că totuși, citesc și mult, și citesc și autori români. 🙂 Mi-am răspuns singură, cercetând Internetul: scriitorul, fost economist și jurnalist, trăiește din 2012 în Anglia.

În 2017, după ce a trimis manuscrisul pe la o mulțime de agenții care l-au refuzat, Eugen Ovidiu Chirovici a reușit până la urmă să publice acest roman în Anglia, iar agenția care îl reprezintă a vândut drepturile de traducere în nu mai puțin de 30 de țări. Cum o agenție, când acceptă un manuscris, îl propune nu doar editurilor, ci și producătorilor de film, așa s-a întâmplat și cu „Cartea oglinzilor”. Și, ce să vedeți, autorul a primit o ofertă de ecranizare chiar mai înainte ca romanul să fie publicat. 🙂

Să îți fie tradusă cartea în 39 de limbi (până în prezent), să îți mai fie și ecranizată, și să mai joace și Russell Crowe personajul principal… cam ce mai poți să-ți dorești de la viață, ca autor? 🙂 Cartea n-am apucat să o citesc, dar la o primă vedere diferă de film și în ce privește unele personaje, și în ce privește o parte din acțiune. Până la urmă, cineaștii pot alege să ecranizeze fidel o carte sau să adapteze mai mult sau mai puțin, în funcție de ideea pe care vor să o accentueze.

În orice caz, mie „Fantomele trecutului” mi s-a părut un film chiar bun, m-a ținut curioasă și, deși cred că ar mai trebui să-l văd o dată, pentru că am impresia că mi-au scăpat unele detalii, simt că am fost martora unei povești interesante. Mă bucur că am reușit să mă prind la un moment dat de ce se întâmplă cu adevărat și n-am avut vreun șoc la final, dar tot am fost impresionată de idee – și de jocul foarte frumos al lui Russell Crowe.

Când răscolești un trecut uitat, nu știi peste ce dai!

Roy Freeman (Russell Crowe) este un fost polițist care și-a pierdut memoria și face un tratament experimental pentru Alzheimer. Viața lui singuratică într-o casă plină de bilețele cu „Numele tău este Roy Freeman”, „Aici este baia, acolo e bucătăria”, „Pune mâncarea în cuptor și apasă pe buton” este animată într-o zi de un fost caz. Cum inculpatul pus la răcoare de el și de un alt coleg cu 10 ani în urmă pentru uciderea unui profesor universitar își așteaptă pedeapsa cu moartea, deși s-a declarat nevinovat, o organizație îl contactează pe bietul polițist amnezic pentru a face lumină.

Deși îi e greu nu doar să-și amintească lucruri, fie ele bune sau rele, ci și să rețină mare lucru în prezent, fostul detectiv vrea să ajute cum poate: se pune pe analizat vechiul dosar al cazului, pe citit un manuscris curios lăsat de un decedat, pe interogat foștii colegi și diverși posibili martori, tot mai intrigat de faptul că anumite situații nu au logică și că oamenii par să-i ascundă lucruri și să-l conducă pe căi greșite.

La fel ca în viață, când ți se pare că ți se ascunde ceva, mai tare cauți să afli adevărul: și da, așa face și Roy. Memoria lui, ajutată de tratamentele revoluționare, este „scuturată” puțin câte puțin, până când imaginile care se formează devin atât de grotești, încât aflarea adevărului nu mai pare o eliberare, ci o cădere într-o prăpastie fără sfârșit.

Cel mai mult în filmul ăsta mi-a plăcut, evident, Russell Crowe, care a făcut și din Roy Freeman un personaj de care te apropii, pe care cauți să îl înțelegi și în pielea căruia te pomenești că te pui din când în când. Când îl vezi așa de amărât și singur împotriva tuturor, ți se face și milă de el, și vrei să îi iasă bine planurile, deși, la un moment dat, la cum evoluează și scenariul, și personajul, parcă nu mai ești atât de dornic să ți se confirme ceva. 😂

În orice caz, și dacă s-a întâmplat să citiți cartea (apărută și la noi la Editura Rao), și dacă nu, eu vă recomand fără ezitare „Fantomele trecutului”: e un thriller frumos, care ține viu misterul, ține trează curiozitatea și care vine cu un final pe măsură. Filmul este distribuit la noi de Ro Image, are premiera pe 22 martie, dar este deja în cinematografe în avanpremieră.


Share